Cat de mult valoram

 

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.

–
Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de
neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa
fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le
schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.

–
Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de
neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa
fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le
schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.

Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
– Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
– As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
– Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse
baietanului adaugand:

–
Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa
vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca
tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici
in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca
si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si
pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n
dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau
interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar
ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau
sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump
este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel.
Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de
cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un
banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n
lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si
se intoarse la batranul intelept.

 

…
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da
in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si,
astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
–
Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut.
De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar
nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a
inelului.
– Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere
prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa
cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier.
Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa
vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar
oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in
goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
– Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.
– Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
–
Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea
acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui,
doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic

–
Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin
targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne
evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se
straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei
o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu
cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora
sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.