Legenda UE

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).

In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.

Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:

„Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.

Doar atat iti cer”.

Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:

„Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate eu ropeana – Armani.

Tine de frig, de ploaie.”

Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:

„Totusi e doamna buna.

Putea sa nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat.

Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi:

„Sunt descult.

O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”.

Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma.

„Daca-i degeaba, merita s-o iau”

isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.

A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.

Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.

Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.

Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnez eu , ii lasasera, totusi, caruciorul.

In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.

Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:

„Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.

Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.

Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:

„Bade draga, eu te inteleg.

Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari.

Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.

Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale?

Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”.

Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru…

Parodie – primavara

Dup-atata frig si ceata
Iar se-arata soarele,
Si in tenesi dimineata
Eu imi bag picioarele.

Marsuri, greve si proteste
Timpul lor s-apropie
Primavara noastra totusi
Ramane o utopie.

Sub Senat, pe balustrada
Cum trecura Babele,
A iesit Diaconescu
Si-si usuca labele.

Pasarile migratoare
Se re-ntorc din tropice
Pesti-n Tisa le asteapta
Cu substante toxice.

Toata lumea sta pe strada,
Tara e in pauza
Doi PD-isti se iau la sfada
Din orisice cauza.

Bunicuta-i sus, pe-o barna,
Si vrea sa se bucure
Firul rosu ii atarna
Moale ca un ciucure.

Toti privesc la coalitie
Cum imparte oasele.
Doar lui Adrian Nastase
Toate-i merg de-andoaselea

Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?
Nicu Vacaroiu doarme
Culcat printre scaune.

Prin sondaje-acuma salta
Doua fete vesele.
Melescanu sau nea Nelu,
Astea-s ïnteresele!

Versiunea originala a poeziei aici

Zeitgeist: Addendum

“Soldatii americani din Irak lucreaza pentru corporatii americane, nu pentru oameni. Propaganda ne forteaza sa credem ca razboiul este natural si ca armata este o institutie onorabila. Daca razboiul este natural, de ce sunt 18 sinucideri zilnic ale veteranilor americani care sufera tulburari de stres post-traumatice? Daca militarii nostri sunt atat de onorati, de ce 25% dintre oamenii fara adapost din Sua sunt veterani?”

“Iluzia de democratie este o insulta la adresa inteligentei noastre. Intr-un sistem monetar nu exista democratie adevarata si nu a fost vreodata.”

Monitorizare alegeri 30 noiembrie 2008

        Faptul ca am fost prezenta duminica la sectia de votare a fost o experienta placuta. Cred ca am si avut noroc, ca asa sunt eu, mai norocoasa din fire.
        Sambata la ora 14:30 ne-am intalnit cu totii: si membri de partid si presedinti. Eram 4 sectii de votare in fata gradinitei. Sectia noastra se afla la primul (si singurul) etaj al gradinitei. M-am intalnit cu o fosta colega din liceu care era vicepresedinte. Ea a termina facultatea de Economie si si-a si gasit un loc bun de lucru. Ce misto… eu ce facultate trebuia oare sa termin ca sa gasesc un loc de munca?

                        Ora 15:00 am intrat in sali. Inca de la inceput mi-am dat seama cine este seful informal (eu cica eram cel formal): o doamna membra de partid, brunetica si fara stare, care mai participase la alegeri de vreo 7 ori… A inceput sa mature prin sala, sa spele pe jos sa curete urnele de vot, sa ne dea directive… Ce mai! Mi-a usurat munca cu mult.
                       Ora 15:45 au venit si buletinele de vot. Membrii de partid spuneau ca in alti ani nu se desfaceau toate pachetele de buletine de vot si ca pe cele nedesfacute era trecut direct: anulate. Eu mi-am impus punctul de vedere ca presedinte, am spus ca le numaram pe toate, asa cum ni s-a zis la instructaj!. Si in loc sa fie 2000 de buletine, erau 985 la senat si 1000 la Camera deputatilor. Am semnat in procesul verbal. Apoi am stampilat cateva si la ora 17:00 am plecat cu totii acasa.
 
 
        Duminica la ora 5 fara un minut m-am trezit. La ora 5 fix au sunat ceasurile (erau 2 ca sa fiu sigura ca aud). La 5 jumate m-am dus la magazin non stop sa imi cumpar niste uscaturi – covrigi). Eram singurul client
                           Ora 6:15 Eram la sectie eu si nenea cu "Saru’ manusitele" de la PD-L. Am semnat procesul verbal cum ca am venit la sectie si jandarmul mi-a zis catrebuie sa mai asteptam pana intram ca sa vina si ceilalti.
                           Ora 6:30 eram aproape toti in sala de votare (lipsea vicepresedintele care n-a auzit ceasul, il iertam) . Nenea cu "Saru’ manusitele" si nevasta sa (care a fost distribuita in sectia de langa noi) au fost primii care au votat, locuind in zona care apartinea colegiului nostru.
                          Ora 7:00 asteptam alegatori. Membrii si-au impartit listele intre ei; alegatorii nu s-au lasat prea mult asteptati. Mai intai au venit pensionarii care, probabil ca nu aveau ce face pe acasa, s-au trezit o data cu gainile…
                         Ora 8 a venit un nene, care candida pentru parlament (senat sau camera deputatilor, el stie), a intrebat cine e presedintele, mi-a pupat mana si apoi a inceput sa comenteze desenele de pe peretii salii de gradinita. Era reprezentata pe un perete Balada unui greier mic:


Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit

 greier cu papion la gat, ce sforaia intr-un hamac, in timp ce niste furnicute harnice carau boabe de grau. Si nenea zice: "Cam putini alegatori la vot, o fi prea de dimineata; sau sunt lenesi ca si greierul din imagine: vor viata buna, dar le e lene sa mearga sa voteze".

        Dintre alegatori  am retinut o babuta cu doi dinti in gura care isi tragea sufletul dupa ce a urcat scarile pana la etaj: "Dar de ce ati mutat  sectia la etaj? Nu puteati s-o lasati jos, ca asa era anul trecut?!?" Cineva a incercat s-o ajute sa urce scarile dar fiind o babuta mandra a zis ca se descurca fara ajutor. In fine a votat babuta si eu, ca un om politicos cu cei in varsta, vreau s-o ajut sa introduca biletele in urna si ii explic care ce urna este. La care ea: "Oi fi eu batrana, dar chioara nu sunt!!!". No, apai sa mai ajuti oameni batrani in ziua de azi! Si se mai mira ca tineretul e nesimtit. Membra de partid de la PNL radea cu lacrimi…
                        Ora 10:00 A venit Dragos Craciun cu camasa galbena (PNL) sa vada care e situatia la urne. Situatia nu era asa roz… Pacat ca venise dupa ce am votat eu, altfel poate ma razgandeam (ca parea om de treaba altfel…)
                        Ora 11:00 Cei de la PNL, PD-L, UDMR trimit sandwich-uri si apa membrilor. Dragut din partea lor! reprezentanta PSD-ului primeste doua sandwich-uri deoarece PSD era aliat cu PC-ul… deci din partea a doua partide… asta da viata de membru. Matele imi ghioraie. Le aud si pe cele ale vicepresedintelui… Primaria intarzie cu mancarea pentru noi… iar uscaturile halite nu mi-au tinut cine stie ce de foame..
                        Ora 12:00 Un cetatean tanar si turmentat abia urca scarile ca sa vina sa voteze… Nu stiu daca a pus stampila unde trebuia… la cat de turmentat era…
                       Ora 13:00 Ma suna de la BEC. Mi se spune ca buletinele de vot trebuiesc scoase TOATE din ambalaj (stiam),  trebuiesc stampilate fiecare in parte pe spate cu stampila de control (stiam), daca raman buletine goale (neintrebuintate) trebuiesc anulate (stiam) barand fiecare pagina goala (si asta stiam).
                      Ora 14:00 Mai trec niste candidati pentru Parlament sa se intereseze de situatie, dau mana cu mine, eu nu ii recunosc
                      Ora 15:00 Eu si vicepresedintele primim pachet cu sandwich-uri. Impartim la toti membrii de partide, unul pentru jandarm. Eu si restul membrilor (care n-au avut norocul sa se inscrie la un partid darnic) halim cu nerusinare ca niste nehaliti ce eram.
 
                    Intr-un final se face ora 17:00… avem 200 de voturi. Mult! Din 800 de alegatori inscrisi pe liste…. Ma suna presedinta de la o sectie din Noua. Imi zice ca un cutare alegator si-a schimbat buletinul si ca locuieste acolo. Ii spun sa il treaca pe lista suplimentara si il rad de pe lista mea.
                     Ora 17:30 Vine un tanar care nu e trecut pe lista ca a fost mult timp plecat in Franta la munca, e trecut pe lista suplimentara…
                     Ma apuc de semnat procese verbale ca sa nu pierd prea mult timpul dupa ora 21 cu ele. Colegii mei sunt plictisiti: unul se uita la laptop la un film (numai el a inteles actiunea.. ceilalti s-au lasat pagubasi pe parcurs), unul se leagana pe scaun, unul mananca, colega de la PNL da telefoane sa anunte cati alegatori au trecut pe la urne… dupa 5 minute face la fel si colega de la UDMR (la telefon i se raspunde in ungureste "jó napot", colega zice in romaneste ce are de zis… aia face o pauza (nu se asteapta sa auda pe romaneste probabil) apoi is irevine:)))
                    La ora 18:00 aflam ca nu stiu cine a facut-o idioata pe una de la BEC care a dat comanda ca toate buletinele neintrebuintate sa fie anulate prin stampilarea fiecarei pagini… Toti intram in panica! munca de Sisif inseamna asta! aveam 2000 de buletine dintre care numai vreo 420 erau utilizate… Punem doi paznici la usa (in caz ca vine supravegetoarea alias "privighetoare"). O colega se apuca sa anuleze in fundul salii. Dupa juma de ora se mai apuca doua.
                    La ora 19:00 eram toti cu buletinele de vot (neutilizate) pe mese in vazul tuturor… trasam Z-uri pe fiecare pagina. l
                    La ora 20:00 vine iar Dragos Craciun si vede ca stampilam de zor (apropo: mi-am rupt o unghie, niciodata nu pot sa le am pe toate de aceeasi marime… mama masii…). Cineva ii zice: "Daca ajungeti in Parlament sa nu mai dati reguli d-astea tampite, cum sa pui stampila de control pe fiecare pagina??? Ce, noi stam pana dimineata aici????" Saracul candidat da din cap ca asa e…
                  Inainte de ora 21 cu 5 minute vine si Lawrentzia Beatrice Denisa etc sa intrebe cati alegatori sunt (vreo 244). Pacat ca m-am uitat in posta abia ieri si am vazut calendarul pe 2009 si cd-ul de promovare a campaniei ei; prea tarziu, altfel poate o votam… 
                  La ora 21 fara un minut vin doua copile sa voteze. Una zice: "Se mai poate vota? ca tare m-am mai chinuit sa ajung la timp…" "De azi dimineata…" completeaza unul dintre membri…
                  Ora 21 fix. Inchidem usa. Facem cu randul la stampilat; luam fiecare buletin neintrebuintat in parte, pana gasim o metoda utila: vicepresedintele stampileaza cate 3 buletine de-o data, in timp ce 3 persoane dau pagina dupa pagina. Doi membri aseaza buletinele. Doamna bruneta le numara, caci lucreaza la tipografie, se pricepe. Un membru mai are putin si adoarme…Dam urnele la o parte. Doamna bruneta pune pe jos cate un afis cu numele partidelor. Desfacem urna cu senatorii. Fiecare isi ia un teanc de buletine si le imprastie unde trebuie. Desfacem apoi cealalta urna, facem la fel. Numaram buletinele. Intram in panica: nu ne ies doua buletine. Ne stresam. Doamna bruneta incepe sa numere buletinele neintrebuintate: ne ies 984 la Senat si 1001 la deputati… Iar intram in panica, imposibil! La prima numaratoare, constatata in Procesul Verbal ne ieseau 985 si 1000… introducem unul de la camera deputatilor la senat, ca doar e greseala celor care ne-au dat buletinele de vot!
          Iar numaram voturile, buletinele albe si cele nule. Ne linistim, cele doua buletine lipsa erau introduse aiurea, in alte buletine.
          Ma uit la ceas: ma stresez: e ora 12… (speram sa plecam pe la 11 la Prefectura..) incep sa completez Procesele Verbale, formulare si alte tabele si tabelase (ca la noi, "la Romania", asa trebuie, hartogaraie cat cuprinde!). Rezultatul este urmatorul: vreo 130 si ceva de voturi pentru PD-L (si Senat, si CD), vreo 60 voturi pentru PSD, PNL-ul era pe locul 3, PNG-ul luase 1 vot (hai Steaua!), UDMR era printre ultimele partide, dar nu ultimul… Partidul Verde un vot… restul nu cred ca mai e important.. a! un vot pentru Partidul Ceh si unul pentru Partidul Bulgarilor, hi hi hi!
                    La ora 1 jumatate sun dupa masina. Cobor cu un membru (celalalt nene cu "Saru’ manusitele"). Jos, gardianul spune ca vicepresedintele trebuie sa ramana doar cu buletinele si cu stampilele de vot (cand il sun eu de la Prefectura el se duce cu ele la tribunal). Ma stresez, urc scarile repede, iau papetaria si ce am mai primit pentru birotica. Masina astepta jos. Intreb o colega de la alta sectie daca e bine ce am luat, imi confirma. Ajung la prefectura, in jumatate de ora predau toate alea… Ma cam stresez ca pe un proces verbal nu iesea cheia (in loc de 1000 de buletine in total ieseau 1003)… Tipele de acolo, dragute, ma pun sa semnez si sa stampilez (ma puteau trimite inapoi sa numar si sa refac calculul). Membrul PNG ma astepta in frig de jumatate de ora… nu-i nimic… am scapat repede! Am inteles ca in alti ani stateai la primarie pana la 7 dimineata… Am mers cu nenea pe jos pana acasa ca n-aveam bani de aruncat pentru taxi (el pensionar, eu somera – adica absolventa de facultate, tot aia)
                     La ora 2 eram in patucul meu, cu lumina stinsa, faceam nani. Scapasem ieftin. Am avut noroc de colegi grozavi si de o munca de echipa cum rar mi s-a dat sa intalnesc.
        Acum astept sa primesc si banii pe munca prestata…
 

Ultima zi de campanie electorala

    Da, am fost aleasa presedinte… nu presedinte al Romaniei evident, ci de sectie de votare… Ce mandra sunt de aceasta denumire… spre norocul sau nenorocul meu… Important este ca este o experienta noua pentru mine si ca nu sunt cea mai mica (cred) dintre membrii sectiei
   Ieri am inceput alergatura pentru semnaturile membrilor (pentru a confirma prezenta la sectie) si m-am intalnit cu doi pensionari (membri de partid), tare simpatici. Unul impartea ziare (electorale) pe strada si mi-a dat un pix (chiar ma plangeam ca nu am destule). Tare galant nenica, mi-a zis "Saru’ manusitele" si mi-a pupat mana cand am facut cunostinta. Nenica se falea ca e membru indarjit de partid, ca doar "Primaru’ este consatean de-al meu"; dar in acelasi timp, era suparat ca unii cetateni ii dau peste mana sau ii arunca ziarul in fata cand ii opreste pe strada (se putea si mai rau, dar tot e urat din partea lor!!!).
    Mai pe seara, m-am intalnit iar cu un membru de partid, tot pensionar si dumnealui si tot cu "Saru’ manusitele".
    Ce oameni simpatici pensionarii astia. Nu ma refer la cei artagosi, ci la cei care stau ore in sir sa joace sah si te opresc sa vorbeasca cu tine pe strada din te miri ce. Azi am vazut alti neni care imparteau ziare electorale. Doua fete s-au ferit de el ca de raie, eu m-am dus direct sa imi dea un ziar (ca doar trebuie sa analizez ultimele posibilitati de a-mi construi proiectul). Si mi-a dat si un pix. Si e rosu. Si e fain

Jurnal de campanie electorala

        Vreau, nu vreau, trebuie sa tin un jurnal de campanie, imi cere proiectul pentru scoala . Recunosc, nu sunt o impatimita a politicii, dar in viata nu poti sa faci numai ceea ce iti place…
        Campania a inceput cu 3 zile inainte sa inceapa de-adevaratelea (adica eu am luat contact cu ea atunci ). Faceam o promotie la un nou ziar care se distribuia "de-a moaca".Ziar pentru cetatenii brasoveni. Ziar realizat la comanda unuia din edilii orasului. Insa, din pacate, doar cateva zile am apucat sa-l impart oamenilor . Cica se certasera edilii orasului care erau din partide politice diferite. Asa se intampla cand intervine politica la mijloc: tu, ca absolvent de facultate, in loc sa fii lasat sa te injosesti impartind ziare pe strada, ti se strica toate planurile si ti se dau peste cap toate visele de a te imbogati subit
          Interesant este cum oamenii, cand te vad ca te indrepti spre ei sa le prezinti ceva, se sperie si te ocolesc (cine stie ce ma pune asta sa cumpar???) Nene, e ziar gratuit! Nou aparut… Nenea se intoarce mirat: "Da? Cat costa?". Nu, nene e MOCA!. "Aaaaaaaa daaaaaaaaa?"
Da!!!…. "E, sigur este pentru campania asta electorala… nu il iau"