Tudor Gheorghe forever

Sus, prin crangul amortit,
A trecut in taina mare,
De cu seara, risipit
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingeras
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

Se-nalta abur moale din gradina,
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacurifara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele,
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe – si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici…
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni,
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?

Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omot topit abia
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.

Si porneste departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini…
Drumuri-nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Isi indreapta an cu an
Pasul tainicsi te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolote opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urmei viorii
De condori imparatesti
Peste albele stihii…

Primavara, unde estï?

Anunțuri

E iarasi primavara :D

imagine008

Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

A venit iarna

Tudor Gheorghe – Iarna

Despre ninsoare: „In cazul oricarei activitati care are un caracter repetitiv, desi pare mereu la fel, totdeauna e diferita”. (Paulo Coelho – Vrajitoarea din Portobello)

Aveti rabdare sa gasiti in fiecare fulg de nea ceva nou. „De ce este rabdarea atat de importanta? pentru ca ea ne face sa fim atenti” (Paulo Coelho – Vrajitoarea din Portobello).

M-am trezit de dimineata, am ridicat jaluzelele de la geam. Ninge!!! Asa este si in viata: cateodata ninge cu fulgi mari- ninsoare calma, pentru ca in 5 secunde ninsoarea sa se transforme intr-una vijelioasa. Acum sunt fulgi mari, jucausi:D.

Toamna de Tudor Gheorghe

Ce frumoasa este toamna, pacat ca iarna cea rece se grabeste sa se instaleze 😦