Imnul Bucegilor

Weekendul care a trecut am planuit o drumetie  alaturi de cativa colegi de munca. (sa traiasca cel care a venit cu ideea, desi mai mult mort decat viu a ajuns la destinatie…)
Ne-am dus cu masinile pana in zona Azuga, apoi am cotit undeva la dreapta spre cabana Gura Diham. In 5 minute ne-am si aflat la cabana Gura Diham.
Ne-am speriat: nu era deloc asa cum ne-am asteptat, ci mai mult o zona comerciala, cu multe masini si multi oameni, inghesuiala mare… Cativa tineri, reprezentanti „Mai mult verde”strangeau gunoaie; mai multi bucuresteni stateau cu burtile la soare, asteptand sa se prajeasca gratarelul, ca sa le dea de lucru tinerilor cu tricouri verzi (zic eu!)…
Ne-am dat seama ca nu aceea era cabana unde trebuia sa ajungem, deci am rasuflat usurati… Dar nu la fel de usurati am rasuflat cand am constatat ca trebuie sa caram kilele de alimente (care nu au fost putine, va spun io) cel putin 2 ore pe poteci intortocheate din padure…
Asa ca ne-am pus pe treaba: am impartit cumparaturile in mod (mai mult sau mai putin) egal si ne-am pornit la drum pe jos (sa mai zic cat de abrupt era inceputul drumului?)

Spre cabana Diham
Drumul ne-a rezervat surprize mai putin placute, fiind destul de abrupt, iar greutatea rucsacilor apasa pe umerii nostri destul de tare… Dar surprizele placute de pe parcursul drumului ne-au facut sa nu ne dam batuti:

Mamarutele au iesit vioaie la soare, indemnandu-ne parca sa nu ne oprim.

Iar floricele albe, galbene si violet ne inviorau privirea, mintea si parca si trupul:

 

Mai multe izvoare – binecuvantate fie ele – ne-au rasarit de asemenea in cale


Intr-un final, iata si cabana Diham


Paznicul  cabanei ne astepta nerabdator… 


La fel si cei doi gansaci (in varsta de 11 ani!!!)


Privelistea spre muntii Bucegi este superba
Iar daca ai norocul sa privesti si apusul, dupa o zi obositoare, te simti chiar foarte binecuvantat ca doar ai burta plina si tovarasi de drum cu care sa impartasesti clipe grele, dar si clipe cu adevarat frumoase!
Seara s-a lasat cu cantece de drumetie acompaniate de chitara.
Exista totusi o concluzie in toata povestea aceasta: sa nu pornesti la drum de munte cu bagaj mai mare decat il poti duce… mai ales daca te asteapta la capatul drumului o cabana cu servicii mai mult decat convenabile (din punct de vedere al pretului, cat si al calitatii).
Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. adri
    Noi 17, 2010 @ 07:47:42

    tare frumos sa-mi aduc aminte de drumetia noastra si peripetiile prin care am trecut….pacat ca s-au despartit drumurile noastre asa de repede si nu am mai apucat sa facem si altele…..:( …….pupici si ……have as much fun as u can in Bruxelles

  2. angeleyesro
    Noi 17, 2010 @ 11:46:41

    Hello Adri, da tare frumos a fost! Dar, hei, cine stie cand ne mai intalnim pentru o viitoare drumetie… 🙂 sper ca esti ok. pup

  3. Adi
    Noi 20, 2010 @ 22:35:11

    Foarte faina partea cu apusul si chitara…am trait si eu experienta asta.O recomand tuturor 🙂 😀

  4. garfield2206
    Noi 20, 2010 @ 23:45:08

    Da, a fost o drumetie pe care oricand as repeta-o 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: