Keenan Cahill un om caruia ii danseaza ochii

Se numeste Keenan Cahil, are 15 ani si sufera de o boala genetica rara. Astfel, la varsta lui este deosebit fata de ceilalti copii. Este deosebit si pentru faptul ca a ajuns vedeta pe youtube prin „playback-urile” pe care le realizeaza. Este chiar funny tipul! In plus a ajuns sa il cunoasca personal pe 50 Cent! Cati dintre adolescenti au asa performante la varsta lui? 🙂 Nu reusesc sa ma mai satur de melodia de mai sus, Keenan Cahill o face si mai dansabila :)))

Anunțuri

Coincidente?

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma gandesc la anumite lucruri si chiar sa se intample. De exemplu ma gandeam „parca vad ca astia de la noul job or sa ma cheme la munca chiar pe data de 13 – ceea ce inseamna ca, in cazul meu, nu poate decat sa imi poarte noroc :D”.
Apoi ieri am avut o stare nasoala ca si cum urma sa se intample ceva ce imi va cauza emotii :)). Si tot ieri am avut un test fulger in franceza la noul loc de munca (ce mandra sunt cand zic „noul loc de munca” :>); dupa test ma gandeam „oare ce mai face profa de franca din generala?”.
Iata ca azi m-am intalnit cu dna profesoara de franceza, cea care ne punea sa ne aducem „poupées-urile” la scoala in clasa a doua ca sa ne invete cum se spun anumite parti ale corpului, cea care radea de mine ca i-am transmis colegului de banca herpesul („Tu lui a donné des bisous, n’est pas?” ), si care ne invata cantece in franceza.
M-a mirat faptul ca m-a recunoscut dupa atatia ani(!) – intr-adevar trecerea anilor si-a pus amprenta si pe chipul dumneaei, dar tot ochi frumosi verzi si zambitori are :). A fost atat de binevoitoare incat mi-a dat numerele de telefon pentru a o contacta in caz ca am nevoie de ceva… Aaaaaa ce dragut!
Cu dedicatie pentru dna M: (imi amintesc cand ne-a pus sa ascultam pentru prima oara cantecul acesta dupa versurile din manual)

 
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Joe Dassin, posted with vodpod

Tu sais, je n’ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
C’était l’automne, un automne où il faisait beau
Une saison qui n’existe que dans le Nord de l’Amérique
Là-bas on l’appelle l’été indien
Mais c’était tout simplement le nôtre
Avec ta robe longue tu ressemblais
A une aquarelle de Marie Laurencin
Et je me souviens, je me souviens très bien
De ce que je t’ai dit ce matin-là
Il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l’été indien

Aujourd’hui je suis très loin de ce matin d’automne
Mais c’est comme si j’y étais. Je pense à toi.
Où es-tu? Que fais-tu? Est-ce que j’existe encore pour toi?
Je regarde cette vague qui n’atteindra jamais la dune
Tu vois, comme elle je reviens en arrière
Comme elle je me couche sur le sable
Et je me souviens, je me souviens des marées hautes
Du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
Il y a une éternité, un siècle, il y a un an

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s’aimera encore lorsque l’amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l’été indien

Traiasca Bicicleta

Garfield e dependent de bicicleta. Atat de dependent incat fie ploaie, fie vant, el merge oriunde cu ea: la munci, in parc, la scoala, etc.
Dar ce si-a zis ea ploaia? „Las’ ca iti vin eu de hac!”
Si a inceput domne sa ploua cu galeata, asa ceva nu a mai simtit Garfield pe propria piele de mult… Noroc ca el, precaut din fire, si-a luat masuri de siguranta: geaca impermeabila avea, cu tot cu gluga, sapca avea, manusi si-a luat de data asta (i-au cam inghetat labutele pe ghidon ultima oara cand l-a prins ploaia)… Tot degeaba! apa i-a ajuns pana la os, zau. Dar a meritat! Asa senzatie nu ti-e dat sa traiesti mereu Sa te plimbi (nu mai avea rost sa te grabesti, de udat ploaia tot uda…) cu bicicleta prin ploaie torentiala, seara, pe intunericul luminat de cate un fulger, ici-colo, cate un tunet care te cam sperie, masinile care trec in viteza pe langa tine si te stropesc (ca te stropesc ele sau ploaia ce mai conteaza, nuh?). Ele de ce oare se grabesc? Nu vor sa simta ploaia…
Maine daca o tine tot asa vremea, Garfield lasa bicicleta sa se odihneasca… macar o zi…

Traiasca totusi bicicleta, partener de peripetii pe drumrile noastre pline de gropi, pe trotuare inguste, pe piste intortochiate si fara sens… (care macar exista ici-colo…), prieten de nadejde atunci cand esti in intarziere sau cand n-ai chef sa te inghesui intr-un mijloc de transport in comun… care iti da atata libertate, dar te si ajuta sa iti dezvolti anumite reflexe si te mentine in forma. Ce mai! Bicicleta e o comoara!!!

Zorile din Galati – La trecerea de pietoni
zorile de galati – Bicicleta
Asculta mai multe audio diverse

Sunetul naturii

Am furat bucati de natura si le-am postat pe youtube. Preventiv, pentru zilele in care atmosfera orasului devine prea apasatoare…

Cantecul pasarilor


Sunetul frunzelor in vant

Sursurul apei

O vara intreaga m`a tinut padurea
Cu fata in iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare 

REFREN:

Padure, padure nebuna

In fiecare noapte cu luna

Voi rataci fara tinta agale

Ca o frunza manata de vant pe potecile tale

In fiecare noapte de iarna

Umbra mea alba va veni sa se astearna

Ca o ursoaica cu puii ucisi

La umbra stejarilor tradati de frunzis

REFREN:

In fiecare dimineata uneori ca o umbra

Alteori ca o ceata

Ca o negura sau ca o bruma

Voi veni, voi veni nu te mai tanguï

Fara petale

Am ramas in minte cu niscaiva cantece din ultima drumetie pe  munte. E frumos sa mergi pe munte, cunosti oameni noi, locuri noi, cantece noi (dar vechi in acelasi timp :D)… Asa ca o sa postez aceasta melodie peste tot pana ma satur de ea :))

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

R: Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.

2.Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicrïu de scrum.

Ma imbogatesc pe zi ce trece

Cand am fost pe munte saptamana trecuta, am descoperit niste cantece de care habar n-aveam. Viata mea s-a mai imbogatit cu ceva!!!! (Formatia Partaj, versurile cantecului http://embed.trilulilu.ro/audio/Di2005/bd051da4584db5.swf
Iubire de taina si moarte,
Ce pot sa-ti mai spun despre noi,
Acum c-a venit despartirea,
Ia luna, ia lumea si-mparte la doi…
Ia luna, ia lumea si-mparte la doi… 

Urmeaza partajul juridic
Urmeaza atacu-n decor
Se-ncariera fratii calare
Eu plec, eu plec catre sus, tu spre nord
Eu plec, eu plec catre sus, tu spre nord

R: Cum toate se-mpart pe din doua
Da-mi noapte si ia numai zi
Da-mi moartea si tu tine viata
Partaj echitabil sa fii.

R bis

A fost o minune-n oglinda
Si ultimul zbor peste veac
O aripa porti in valiza
O aripa, o aripa port in rucsac
O aripa, o aripa port in rucsac

Nu-mi trebuie martoti, iubire
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-e ca-n toate acestea
Si martor si martor si proba esti tu
Si martor si martor si proba esti tu

2 x R

Ia muntii si lasa-mi prapastii,
Ia piscuri si mie da-mi vai,
Cu ce se mai vad ce-mi ramane
Cat pierd, cand pierd pentru veci ochi tai
Cat pierd, cand pierd pentru veci ochi tai

Partajul sa fie acesta
Iti dau tot ce vrei, tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine, pe mine, te rog sa ma iei
Pe mine, pe mine, te rog sa ma ieï

2xR

Am decis: imi plac cantecele de drumetie 

Poiana Brasov

Am fost duminica trecuta in Poiana. Am urcat cu telecabina. Cabina mare era inchisa, mergea doar cea mica… Angajatii de acolo carau bolovani in loc de turisti – asa putini turisti sunt primavara… Pana si ei se amuzau

Sus mai era cate unu care schia, altu’ se dadea cu placa, numai noi si alti cativa turisti ne chinuiam sa ajungem pe varful Postavarul prin mocirla care era, cu incaltari nu prea potrivite… a intrat apa chiar pana la os prin adidasi… dar a meritat
Bucegii si crucea Caraiman, ce mai, avem o bogatie de munti!

Din varful Postavarul privelistea era superba. Am prins o zi superba (ultima oara cand am fost, asta iarna, era ceata ): se vedea  Brasovul in toata splendoarea lui, cu oraselele invecinate.

La coborare, am intrat la Sura Dacilor, sa admiram restaurantul pe dinafara:
Si nu am uitat sa imi pun o dorinta in fantana dorintelor de langa Sura :D.

Previous Older Entries