Decizii…

Mergeam aşa,

Când deodată în faţa mea,

S-au desfăcut două drumuri:

Unul la dreapta,

Şi altul la stânga,

După toate regulile simetriei.

Am stat, Am făcut ochii mici,

Mi-am ţuguiat buzele, Am tuşit,

Şi-am luat-o pe cel din dreapta

(Exact cel care nu trebuia,

După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,

De prisos să mai dau amănunte.

Şi după aceea în faţa mea

s-au căscat două prăpăstii:

Una la dreapta

Alta la stânga.

M-am aruncat în cea din stânga,

Fără măcar să clipesc,

Fără măcar să-mi fac vânt,

Gramadă cu mine în cea din stânga,

Care, vai, nu era cea captuşită cu puf!

Târâş m-am urnit mai departe

M-am târât ce m-am târât,

Şi deodată în faţa mea

S-au deschis larg două drumuri.

„V-arăt eu vouă!”-mi-am zis-

Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,

În vrăjmăşie.

Greşit, foarte greşit,

Cel din dreapta era

Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.

Şi la prima răscruce

M-am dăruit cu toată fiinţa

Celui din dreapta.

Tot aşa,

Celălalt trebuia acum, celălalt…

(Simetrie-Marin Sorescu)

De multe ori in viata trebuie sa luam decizii. De multe ori acestea sunt gresite. Unele se nimeresc a  fi chiar cele mai bune decizii. Cred ca omului, desi i s-a dat aceasta oportunitate de a alege intre (minim) doua variante , el tot ajunge intr-un moment al vietii in care sa se gandeasca: oare am luat decizia corecta?

Reclame

Limba noastra-i o comoara

Am vorbit ieri la seminar despre imnuri nationale si despre imaginea pe care o transmit ele celolralte tari.  Noi plecaseram de la ipoteza ca un imn este foarte reprezentativ pentru o anumita tara. Ne asteptam sa gasim simboluri specifice in melodia/cantarea imnului. Din pacate nu a fost asa. Iata concluziile la care am ajuns, noi niste muritori de rand (deoarece nu am gasit pe nicaieri niste reguli dupa care sunt alese imnurile nationale):

–  exista o anumita asemanare intre imnuri (in mai toate apare ideea istoriei, luptelor pentru apararea/cucerirea deteritorii, trecutului glorios, viitorului luminos, etc

– exista chiar o asemanare si legata de linia melodica (poate din cauza ca imnurile, fiind o ficiale, sunt cantate de fanfara…)

– imnul nu e creat/ales pentru a transmite celorlalte tari ceva specific

– imnul e realizat/ales pentru (re)aminirea poporului respectiv (al carui ii apartine imnul) de istoria sa si pentru a-l indemnasa aprecieze tara din care face parte

– exista cam aceleasi framantari in toate imnurile: asuprire, cotropire, glorie, trecut, viitor

– exista mai multe elemente comune decat cele specifice

– imnul in ziua de azi reprezinta ceva oficial (nici macar nu este introdus acolo un fluieras, un trambitzas in cantarea imnului oficial… sa fie diversificat… zic!)

Romania a avut de-a lungul timpului mai multe imnuri. Un exemplu este cel de pe vremea regelui Mihai. Pentru imn si steag click aici

In perioada regimului comunist Trei culori a fost imnul Republicii Socialiste Romania. Imn care mie personal imi place cum suna 😀 (in afara de partea cu socialismul :D)

Despre imnul oficial national actual 🙂 al Romaniei gasiti informatii aici. Are o istorie interesanta.  A fost scris de Andrei Mureseanu prin anul 1816 (!) – deci e destul de vechi – si este imn national din 1990 …

Poate o sa par cam comunista 😀  actualul nostru imn mi se pare cam  vai de el din punctul de vedere al liniei melodice … adica daca tot zice sa ne desteptam de ce n-ar zice mai cu forta asa… sa ne desteptam naibii o data !!!! Un exemplu bun de linie melodica buna ar fi cea de la Treceti batalioane romane Carpatii

Reprezentativa pentru Romania este si Hora Unirii (care, am putea spune, este imnul neoficial). Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri publicată pentru prima dată în 1816. Muzica a fost compusă de Alexandru  Felchtenmacher. Pentru versuri click aici

Si pentru ca tot sunt azi nationalista, iata si imnul Basarabiei pe versurile poeziei de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codri veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Parodie – primavara

Dup-atata frig si ceata
Iar se-arata soarele,
Si in tenesi dimineata
Eu imi bag picioarele.

Marsuri, greve si proteste
Timpul lor s-apropie
Primavara noastra totusi
Ramane o utopie.

Sub Senat, pe balustrada
Cum trecura Babele,
A iesit Diaconescu
Si-si usuca labele.

Pasarile migratoare
Se re-ntorc din tropice
Pesti-n Tisa le asteapta
Cu substante toxice.

Toata lumea sta pe strada,
Tara e in pauza
Doi PD-isti se iau la sfada
Din orisice cauza.

Bunicuta-i sus, pe-o barna,
Si vrea sa se bucure
Firul rosu ii atarna
Moale ca un ciucure.

Toti privesc la coalitie
Cum imparte oasele.
Doar lui Adrian Nastase
Toate-i merg de-andoaselea

Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?
Nicu Vacaroiu doarme
Culcat printre scaune.

Prin sondaje-acuma salta
Doua fete vesele.
Melescanu sau nea Nelu,
Astea-s ïnteresele!

Versiunea originala a poeziei aici

Dup-atata frig si ceata

 

După-atâta frig şi ceaţă

Iar s-arată soarele.

De-acum nu ne mai îngheaţă

Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,

Timpul cald s-apropie.

Primăvara asta totuşi

Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,

Cum trecură Babele,

A ieşit un pui de muscă

Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare

Se re-ntorc din tropice.

Gâzele depun la soare

Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă

Cântă fără pauză.

Doi cocoşi se iau la sfadă

Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,

Nu vrea să se bucure.

Moţul roşu îi atârnă

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are

Cu ce roade oasele.

Că de când cu postul mare,

Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,

Cui să ceară daune?…

Drept sub nasul lui, motanul

A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia

Şi-a-nceput să-l scuture…

Peste toată hărmălaia

Trece-n zbor un fluture.

 

Pe trotuar, alături saltă

Două fete vesele…

Zău că-mi vine să-mi las baltă

Toate interesele!

(Primavara – George Toparceanu)

Parodie dupa aceasta poezie aici

De ziua ta mamico

Pentru mama:

Garfield stie o poezie pentru 8 Martie:

O fetita cu o mlada

A scris „Mama” pe zapada;

Dar din urma vine vantul,

Sterge repede cuvantul.

Vantul rau e peste seama,

Vantul nu stie de mama!

Garfield mai stie si un cantecel de la gradi, cantecel pe care toata viata si-l va aminti:

De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.
 

Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?

De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,
sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca in zori stelutele pier?

De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare, sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor.

De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Primavara de Lucian Blaga

Suntem la inceput de martie, inceput de primavara… Se stie ca primavara toata natura reinvie, oamenii intra in astenie, se (re)indragostesc mult mai repede. De multe ori de aceeasi persoana. Sau nu… oricum, ideea este ca a iubi e primavara, cum zice Lucian Blaga :D. Un martie norocos si o primavara minunata, plina de iubire, doresc tuturor!

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce-nseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

(Vol. Poezii, Bucureşti, 1962, 161-162)

Garfield a fost azi la ski

Garfield era tare suparat ca iarna asta nu a iesit si el sa se joace in zapada. Azi s-a trezit cu mare chef de miscare, si-a luat skiurii in carca si a plecat la drum spre Poiana Brasov. A urcat pe drumul Vechi, asa, cu skiurii in spinare. Intr-un final a ajuns in Poiana ud leoarca, dar foarte happy.

Deoarece era destul de obosit a facut doar cateva ture pe partia Bradul. Stiu, el merita o partie mai serioasa… dar era ceata pe varful Postavarul si in plus, ii era urat sa mearga de unul singur. Dar data viitoare o sa il ia si pe Odie cu el, poate prinde vreme mai frumoasa. La coborare, tot pe drumul Vechi. Zapada super, nici un bolovan .

Abia asteapta sa se pregateasca de o noua tura de Poiana.

Pana atunci, iata o amintire a lui Garfield de anul trecut, din varful muntelui Postavarul

Acum motanelul nostru este foarte obosit – ca deh, nu ii e dat sa faca asa multa miscare fizica zilnic, doar n-o sa dea burtica jos!!! – si va ureaza noapte buna!

[…] 

Maine, cand te-i destepta,
Razele din sfantul soare
Genele ti-or saruta,
Socotindu-te o floare.

Si-or trimete catre tine
De pe-un varf de romanita
Ursitoarele de bine
Pe aripi de gargarita.

Azi norocul iti zimbeste,
De pe drumuri te aduna:
Gargarita urmareste,
Urmareste-o… Noapte buna.

(Duiliu Zamfirescu – Noapte buna)