Pentru ca tot a fost ziua internationala a romilor…

Cartea lui Zaharia Stancu prezinta situatia autentica
in al doilea razboi mondial, cand populatii intregisocotite de “rasa
inferioara” au fost condamnate la disparitie si supuse unui program de
masacrare prin internari in lagare si prindeportari in tinuturi sterpe unde
supravietuirea era imposibila. Sunt prezentate traditii, comportamente si
mentalitati,superstitii, obiceiuri, credinte, modul de a reactiina in
imprejurari fundamentale vietii 9 nastere, moarte, dragoste, casatorie).
Societatea prezentata in carte reprezinta un organism sociala inchegat. Satra
este o comunitate umana veche si durabila, ce-si datoreaza existenta
conservarii structurilor proprii de viata, in care impulsurile anarhice si
tendintele de insubordonare sunt sanctionate drastic. 

Asezarea la sfat: ordinea
asezarii este una statornica de cans lumea si urmeaza regulile unui adevarat
protocol: batranii se aseaza in dreapta si stanga bulibasei; in fata lor, in
semicerc se aseaza barbatii, in randul al doilea femeile, fetiscanele si
flacaiandrii in randul al treilea. Puterea este exercitata in public, deciziile
sunt luate la vedere. Bulibasa respecta legea si se impune
Imbracaminte: “ barbatii
satrei […] aveau chingi lungi, mustati stufoase, barbi salbatice. Foarfeca nu
intrase nicodata in parul vreunuia din ei. Pe obrazul nici unuia nu unmblase
briciul. Pe toti, fara greseala, ii impodobise firea cu ochi negri de smoala,
rorunzi, neobisnuit de mari. Barbile, mustatile si chincile, unse in fiecare zu
cu ulei gras ,de nuca, sclipeau de parca ar fi fost de metal”.
Credinta: “ oamenii oachesi nu
mostenisera acest obicei de la inaintasi”: “Dumnezeu  sa il ierte pe raposat” si nici nu practicau
vreo credinta”. 

Nunta: “Sedil-basa si-a luat
fata de mana si i-a dat-o lui Gosu pe viata si i-a spus: “Pana acum Lisandra a
fost fata mea si mie mi s-a supus. De acum inainte, Lisansra este roaba ta,
Gosu, si nevasta ta, si tie si numai tie o sa se supuna, iar la alt barbat din
satra ori din afara setrei n-o sa se uite nici macar cu coada ochiului”.
1986 Zaharia Stancu – Satra,
Ed. Militara, Bucuresti