Pentru si despre romi

Despre locul de origine al tiganilor exista mai multe teorii. Unii specialisti considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii avanseaza ipoteza nord-vestului Indiei, in provincia Punjab. Este sigur insa ca migratia tiganilor catre Europa  impinsi de razboaie si invazii.

Denumirea de „tigan” vine din grecul „atsiganos”, numele unei secte eretice, cu care romii nu au nici o legatura, insa cu care au fost asociati datorita aspectului lor strain.

Din punct de vedere cultural, romii au reprezentat o populatie nomada ce traia in corturi; un grup defamilii cu aceleasi ocupatii formau o ceata condusa de un bulibasa.

Romii au avut o mare importanta in economia tarilor romanesti, datorita faptulu ica reprezentau o mana de lucru ieftina. Conditiile economice dificile ale tarilor romanesti din sec. XVII au dus la reducerea diferentelor dintre romani si tigani din punct de vedere social, rezultand un p[roces de sedentarizare si asimilare. Sedentarizarea este mai acuta in timpul Mariei Tereza si a lui Iosif al II-lea. In  aceasta perioada tiganii erau obligati sa invete carte, sa renunte la vechile obiceiuri si la limba traditionala si sa aibe propriile case, iar casatoria intre tigani si romani era intertzisa.

In sec. XVII-XIX situatia romilor s-a inrautatit, devenind in mare majoritate robi.

Abolirea sclaviei a fost datorata contactului cu Occidentul ( 1856), proprietarii erau despagubiti de catre stat iar tiganii s-au intors la o viata seminomada.

Perioada interberlica se caracterizeaza prin asimilarea si emanciparea romilor prin crearea de organizatii deptru apararea lor. Apoi a urmat o perioada de rasism si de deportari in masa.

In perioada comunismului romii sunt mai degraba marginalizati, in cel mai bun caz tolerati. Pentru prima oara s-a reusit renuntarea completa a vietii nomade in anul 1980.

Azi romii se e confrunta cu problema discriminarii si a rasismului. Totusi comunitatea roma face pasi importanti catre integrarea in societatea romaneasca, riscand sa-si piarda identitatea etnica si culturala.

Masurile luate de autoritati privind rezervarea unor locuri pentru studenti romi la unele sectii ale mai multor universitati precum si la institutiile de formare a personanlului didactic se spera sa duca la  aparitia in cativa ani a unei intregi generatii de intelectuali ce vor putea sa-si accepte originea etnica si sa contribuie la afirmarea sociala si culturala a romilor. Numarul estimat al tiganilor din Romania in recensamantul din 1990 este de 409.723, ceea ce reprezinta 1,8% din populatia tarii. Cei mai multi tigani se intalnesc in judetul Mures, in Bucuresti dar si in Bihor, Sibiu, Dolj, Cluj, Brasov etc., dar organizatiile de tigani si alte date neoficiale avanseaza chiar cifra de 1,5 – 2 milioane.

Departamentul pentru Protectia Minoritatilor Nationale al Guvernului a inceput consultarile cu organizatiile romilor in vederea elaborarii unei strategii generale ce urmareste ameliorarea situatiei romilor din Romania. Acum, cat de buna este aceasta strategie nu prea se observa. dovata stau mii de cersetori existenti pe strazi.

Tiganii au inceput sa se organizeze si la nivel international,  adoptandu-se ziua de 8 aprilie ca zi oficiala internationala a romilor si adoptand si un steag ca simbol al unitatii etnice. Verdele simbolizeaza pamantul mama, albastrul este cerul – tata si Dumnezeu – iar roata simbolul peregrinarii milenare a acestui popor.

Oricat ar fi ei de romi, eu tot admir cultura lor: dansurile tiganesti,  palariile negre ale barbatilor si futele lungi si colorate ale femeilor, coditele impletite cu funda rosie, limba lor tiganeasca, faptul ca si-au pastrat atatea generatii talentul pentru mestesugarit, cantat, comert ambulant, etc 😉

Despre tiganii din perioada celui de-al doilea razboi mondial, recomand „Satra” – Zaharia Stancu, o carte care  citita cu sufletul la gura 😉

sociologia religiei-Despre credinta

Despre credinta

Credinta este o tema indeajuns de
placuta pentru mine ca sa pot discuta despre ea. Ideea  mi-a venit de la un e-mail. Numai ca acest
e-amil nu mi s-a parut sa contina un mesaj oarecare. Titlul sau este “Am sa fug?” iar
continutul e urmatorul:

           
Pune-ti urmatoarea intrebare: “Am sa fug?” dup ace vei citi aceasta. Imagineaza-ti
ca asta ti se intampla si tie: intr-o dimineata, in timpul serviciului
religios, cei 2000 de membri ai unei congregatii au fost surprinsi sa vada
intrand doi oameni.. amandoi imbracati din cap pana in picioare in negru si
avand la ei pistoale automate.unul dintre ei spune: “Oricine este dispus sa
incaseze un glont pentru Cristos sa ramana pe loc”. Imediat corul a fugit,
diaconii au fugit, si cea mai mare parte a congregatiei a fugit. Din cei 2000
au ramas doar 20. Barbatul care vorbise si-a scos gluga…s-a uitat apoi la
predicator si a spus: “Bine Parinte, te-am scapat de toti ipocritii, acum poti
incepe slujba”.  E amuzant cat de usor il
dau oamenii pe Dumnezeu la gunoi si apoi ne intrebam de ce lumea este in
conditia in care este astazi.. Amuzant cum poti trimite mii de glume pe e-mail
si se raspandesc ca un foc salbatic, dar cand vrei sa trimiti mesaje cu caracter
religios, te gandesti de doua ori inainte sa imparti sau nu. Amuzant cum
dezmatul, cruzimea, vulgarul si obscenul trece nestingherit prin cyber-spatiu,
dar discutiile publice despre Iisus sunt suprimate in scoala si la locul de
munca. Amuzant cum sunt mai ingrijorat de ce cred altii despre mine decat ce
crede Dumnezeu despre mine.”

            Primul
gand pe care l-am avut in minte in timp ce citeam acestea a fost: “uf, iar un
mesaj de la unii care n-au ce face”.. Pe parcursul mesajului insa ma gandeam ca
are multa dreptate..totusi am ezitat sa-l trimit mai departe. Si cand l-am
trimis, nu l-am trimis la toata lumea ci doar la cei apropiati, probabil de teama
ca restul persoanelor sa nu ma considere prea “bisericoasa”. Deci in ziua de
azi este destul de “rusinos” sa iti exprimi credinta..sau ca ai sau n-ai
credinta. Intr-adevar nimeni nu discuta despre aceasta tema: credinta in
Dumnezeu. Sau daca nu in Dumnezeu, credinta in ceva…dar oare mai este cineva
care sa aibe credinta? Este cineva care gaseste in viata asta zbuciumata de zi
cu zi sa gaseasca 5 minute, sa se reculeaga si sa spuna “ Multumesc, Doamne
pentru viata si pentru tot ce e in jurul meu”.

            Voi
vorbi mai mult despre Dumnezeu, , pentru ca El este universala spiritualitate
care ii poate uni pe oameni prin solidaritate si speranta.

            Recunosc
si chiar ma irita faptul ca nici eu nu mai am credinta. Si imi dau seama cat de
stearsa e viata unui om care nu are in ce crede. Ii invidiez pe cei care cred
intr-un spirit ( fie ca e Dumnezeu sau altul) si astfel parca sunt mai buni,
mai intelegatori cu cei din jur, mai senini si mai impacati cu ei insisi. Imi
dau seama ca petrec prea mult timp criticand biserica si preotii, petrec mai
mult timp negand religia decat acceptand spiritualitatea. Nici eu nu inteleg de
ce, dar am mare nevoie sa cred in ceva atotputernic, ce ne apara de rau si care
ne ajuta sa ne simtim in siguranta chiar si in clipele cele mai grele. In
strafundul sufletului cred, dar e o credinta invaluita in negare, bazata pe
ratiune.

            E
curios cum oamenii sunt mai atenti la barfe si la ceea ce e scris in ziare in
loc sa rasfoiasca din cand in cand Biblia, care are atatea semnificatii si
cuvinte frumoase. Mai e curios faptul cum in clipele grele ne amintim ca
Dumnezeu exista totusi si spunem “Doamne ajuta”, dar dup ace trecem de necaz
uitam complet.

            Cum
se explica faptul ca tocmai omenii necajiti sunt cei care reusesc sa aibe
credinta? Cei care trec prin dezastre naturale sau care ii pierd pe cei dragi
au mai multa credinta ca cei care ar trebui sa fie multumiti cu ce au. Poate ca
ar trebui cu totii sa trecem prin asa ceva ca san e intoarcem la Credinta? Sper
ca nu asta sa fie rezolvarea.

            Imi
doresc sa fiu iar copil sa ma rog inainte de culcare la ingerul pazitor si sa
il induplec pe Dumnezeu sa imi ierte pacatele, sa le dea sanatate celor dragi
si sa ii multumesc pentru ziua respective. Stiu ca nici acum nimic nu ma
opreste sa fac asta, dar timpu e prea scurt, sunt pre multe de facut intr-o zi,
iar deranjul ar fi prea mare caci ar trebui o prea mare concentrare…. In plus,
decat sa faci o rugaciune in fuga parca e mai bine sa n-o faci deloc.

            Intr-o
lume plina de barfe, de minciuni si rautati nimeni nu mai crede in nimic. Din
cauza lucrurilor omenesti si trecatoare oamenii au ajuns sa nu mai creada nici
macar in spiritualitate. Atat de rau a decazut omenirea! Totusi, daca ar mai
exista o farama de credinta – imposibil sa nu existe- cu siguranta omenirea ar
deveni mult mai buna. Exista prea multa invidie, gelozie, rautate, ignoranta,
prefacatorie si dispret! Numai un lucru pur cum este spiritualitatea ne poate
salva. Nu trebuie decat sa credem. Sa credem in noi, apoi in celalalt..sa
credem ca de fapt oricine are un suflet – chiar si cel mai malefic om are o
inima totusi – si sa speram la  lume mai
buna. Doar sa credem…si sa nu fugim…