Job pentru luna martie

Oare cat de disperat trebuie sa fii sa iti depui cv-ul pentru un astfel de job?:)) Oare trebuie sa ai mai multa minte decat cel/cea care a redactat cerintele postului? 😀

Descrierea postului:

Firma deosebit de mica cautam secretara care sa munceasca de placere, caci salariul oricum va fi mic.

Cerinte:

Simpatica si draguta insa preferabil cel putin cu prieten, pentru ca sefu’ sa se limiteze la relatii de servici
Descurcareata si desteapta, ca sefu’ raguseste repede daca repeta acelasi lucruri la nesfarsit
Offisu’ sa fie un program intens folosit, nu doar un cuvant care suna englezeste
Sa stie suficenta contabilitate cat sa aiba grija de dulapul de bani si cel de carioci. Tocmai de aceea preferam ca ASE sa apara prin CV. Totusi, practica e mai importanta decat cv-ul.
Sa ii placa sa mearga cu autobuzul, ca e sanatos. Un permis de conducere totusi da bine sa il ai, ca nu se stie cand e greva la ratb.
Stiinta de a utiliza yahoo messengeru’ este binevenita atata timp cat nu este o boala cronica;
Sa nu aiba superstitii cum ca statu mai mult de 6 ore la serviciu aduce ginion. Programul de lucru e foarte flexibil, totul e sa fii prezenta exact cand e nevoie de tine.
Daca e studenta, sa nu isi doreasca sa stea cat e soarele pe cer la facultate

Locul de desfasurare a actiunii: avem o pozitie strategica, la intrarea in Bucuresti,cum se termina porumbul pe dreapta (langa praktiker militari)

Daca nu ai renuntat pana acum, trimite-ne un cv care sa ne convinga sa te angajam insotit de o fotografie recenta (de preferinta serioasa, ca in perioada asta nu avem joburi pentru foto in costum de baie)

Oferta (bonusuri, beneficii):

Eee… asta e … bonusurile sunt pentru vremuri de crestere economica.. iar acum e criza…

Ras cu plans… dar sper totusi sa fie la misto jobul asta… Pentru cei care vor sa aplice pentru el, sa stea la coada, sunt deja aproape 300 de persoane inscrise… Pentru curiosi sa vada jobul in original, click aici

Si pentru ca tot suntem in luna martie, iata niste poezii incurajatoare:

Disponibilizare de 1 Martie

Şeful binevoitor
Mi-a dat doar cât pot să-ndur:
Mai întâi un mărţişor
Şi apoi un şut… în şnur.

De criză

N-am un chior în buzunare,
Nici un cont la CEC, parol!
Mărţişorul, cum se pare,
M-a prins iar cu… şnurul gol.

Anunțuri

Fabula crizei financiare…

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate era o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: „Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
„Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.”
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.”