Ville de Luxembourg

Luxembourg

Sunt aproape 3 luni de cand S. m-a rugat sa o ajut o perioada cu baietelul ei, aici, in Luxemburg. Bineinteles ca am acceptat fara sa clipesc macar! Oricum nu mai speram la o vacanta peste granitele Romaniei mai ales acum, pe timp de criza!

Astfel, iata-ma aici, simtindu-ma ca in vacanta, fara griji prea mari (doar dorul de cei dragi ma copleseste cateodata 😦 )
Orasul este splendid! ma plimb continuu pe stradutele lui, descoperind noi si frumoase privelisti. Aproape ca il stiu pe de rost 🙂

Aici este ALTFEL = curatenie, ordine, linişte. Casele (care de fapt sunt blocuri cu 3 etaje in general, unde locuiesc maxim 6 familii) sunt ingrijite, fără să facă notă discordantă în ceea ce priveşte mărimea şi arhitectura.
Oamenii in general sunt cumsecade, de la maturatorul de strada, casiera de la magazin pana la soferii cu masini bengoase: zambitori si amabili. Nu auzi claxonat nervos cand vrei sa treci pe culoarea verde(!), la trecerea de pietoni (!)… sau jmecheri care se iau de tine pe strada cu propozitii ce faci papushe.

Lumea de aici, in general, te ajuta şi nu se arata suspicioasa sau contrariata daca i te adresezi.

Luxemburgul este o tara scumpa! Astfel se face cumva o preselectie din start: rezisti sa traiesti aici, bine; nu rezisti, reorienteaza-te! Cu alte cuvinte nu prea vor ei sa accepte pleava celorlalte natiuni… Nu sunt atat de multi cersetori ca in Romania sau ca in alte orase gen Paris…
Comparand cu banii nostri romanesti as putea spune ca 1 leu la noi e cheltuit cu tot atata usurinta ca 1 euro aici; deci 100 euro cheltuiti aici e ca si cum ai cheltui 100 lei in Romania! Dar daca esti norocos sa te nasti luxemburghez iti poti permite sa traiesti foarte confortabil.

Mancarea nu mi se pare exagerat de scumpa, cam aceleasi preturi ca in Romania sunt (insa la salariile noastre, Dumnezeu sa ma ierte…)

Cat despre cultură, observ că oamenii citesc in parc, alearga, merg la cinematograf (!), merg cu bicicleta (sunt peste tot piste de biciclisti -se merge la munca utilizand acest mijloc de transport si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut barbati in costum si la cravata sau femei in fusta cu pantofi cu toc pe bicileta (!)). Vad afise care te invita la piese de teatru sau alte spectacole, ceea ce ma face sa cred că exista si adepti.

Am primit prin posta o brosura educativa despre animalutele nedomestice existente in oras precum porumbei, ratuste (toate parcurile sunt pline de ratuste), vulpi, ciori, soricei, etc in care se dadeau detalii despre viata lor si rugau populatia sa nu le dea de mancare pentru ca risca sa faca rau atat vietii citadine (mizerie, galagie) cat si vietatilor. Cat despre cainii si pisicile domestice (nu am vazut maidanezi! nici pisici fara stapani), aproape fiecare parc are langa cosurile de gunoi pungi pentru ca domnii si doamnele frumos imbracati/e sa stranga in urma lor cand isi plimba odrazlele

La televizor nu am vazut domnite cu partile intime la vedere si nici domni marlani, iar emisiunile sunt in general educative.

Observand toate astea, imi dau seama că aici e o lume cat se poate de normală şi sunt lucruri marunte care fac diferenta intre tara asta si tara de unde am plecat. Facand o comparatie, cred ca Romania abea acum se afla in Evul Mediu…

Sunt atat de entuziasmata de nivelul de trai, de cum funcţionează totul aici, incat ma simt o norocoasa sa pot trai pe propria-mi piele astfel de lucruri si m-as simti si mai norocoasa daca as si reusi sa imi gasesc ceva de lucru aici… Dupa atata scoala facuta in Romania aproape fara niciun folos (oricine termina in ziua de azi o facultate daca are bani din pacate la noi – desi ma consider ca fiind o persoana care si-a dat toata silinta sa invete ceva, ma simt neputincioasa) as lua-o bucuroasa de la inceput numai sa simt cat de cat siguranta (cand merg pe strada, la locul de munca, etc) – adica cer minim de confort (ceea ce in Romania nu stiu daca mai exista! 😦 )

As mai spune multe, dar astept cu nerabdare ziua in care voi ajunge acasa, sa impartasesc cu cei dragi toate cele traite aici, precum si cadourile cumparate :D.

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

Anunțuri

Imnul Bucegilor

Weekendul care a trecut am planuit o drumetie  alaturi de cativa colegi de munca. (sa traiasca cel care a venit cu ideea, desi mai mult mort decat viu a ajuns la destinatie…)
Ne-am dus cu masinile pana in zona Azuga, apoi am cotit undeva la dreapta spre cabana Gura Diham. In 5 minute ne-am si aflat la cabana Gura Diham.
Ne-am speriat: nu era deloc asa cum ne-am asteptat, ci mai mult o zona comerciala, cu multe masini si multi oameni, inghesuiala mare… Cativa tineri, reprezentanti „Mai mult verde”strangeau gunoaie; mai multi bucuresteni stateau cu burtile la soare, asteptand sa se prajeasca gratarelul, ca sa le dea de lucru tinerilor cu tricouri verzi (zic eu!)…
Ne-am dat seama ca nu aceea era cabana unde trebuia sa ajungem, deci am rasuflat usurati… Dar nu la fel de usurati am rasuflat cand am constatat ca trebuie sa caram kilele de alimente (care nu au fost putine, va spun io) cel putin 2 ore pe poteci intortocheate din padure…
Asa ca ne-am pus pe treaba: am impartit cumparaturile in mod (mai mult sau mai putin) egal si ne-am pornit la drum pe jos (sa mai zic cat de abrupt era inceputul drumului?)

Spre cabana Diham
Drumul ne-a rezervat surprize mai putin placute, fiind destul de abrupt, iar greutatea rucsacilor apasa pe umerii nostri destul de tare… Dar surprizele placute de pe parcursul drumului ne-au facut sa nu ne dam batuti:

Mamarutele au iesit vioaie la soare, indemnandu-ne parca sa nu ne oprim.

Iar floricele albe, galbene si violet ne inviorau privirea, mintea si parca si trupul:

 

Mai multe izvoare – binecuvantate fie ele – ne-au rasarit de asemenea in cale


Intr-un final, iata si cabana Diham


Paznicul  cabanei ne astepta nerabdator… 


La fel si cei doi gansaci (in varsta de 11 ani!!!)


Privelistea spre muntii Bucegi este superba
Iar daca ai norocul sa privesti si apusul, dupa o zi obositoare, te simti chiar foarte binecuvantat ca doar ai burta plina si tovarasi de drum cu care sa impartasesti clipe grele, dar si clipe cu adevarat frumoase!
Seara s-a lasat cu cantece de drumetie acompaniate de chitara.
Exista totusi o concluzie in toata povestea aceasta: sa nu pornesti la drum de munte cu bagaj mai mare decat il poti duce… mai ales daca te asteapta la capatul drumului o cabana cu servicii mai mult decat convenabile (din punct de vedere al pretului, cat si al calitatii).

Poiana Brasov

Am fost duminica trecuta in Poiana. Am urcat cu telecabina. Cabina mare era inchisa, mergea doar cea mica… Angajatii de acolo carau bolovani in loc de turisti – asa putini turisti sunt primavara… Pana si ei se amuzau

Sus mai era cate unu care schia, altu’ se dadea cu placa, numai noi si alti cativa turisti ne chinuiam sa ajungem pe varful Postavarul prin mocirla care era, cu incaltari nu prea potrivite… a intrat apa chiar pana la os prin adidasi… dar a meritat
Bucegii si crucea Caraiman, ce mai, avem o bogatie de munti!

Din varful Postavarul privelistea era superba. Am prins o zi superba (ultima oara cand am fost, asta iarna, era ceata ): se vedea  Brasovul in toata splendoarea lui, cu oraselele invecinate.

La coborare, am intrat la Sura Dacilor, sa admiram restaurantul pe dinafara:
Si nu am uitat sa imi pun o dorinta in fantana dorintelor de langa Sura :D.

Manastiri in localitatea Sinca, judetul Brasov

Daca un loc trebuie amintit, acela este manastirea rupestra din Sinca Veche si Asezamantul Monahal Bucuria Neasteptata.
Tot in weekendul trecut am facut un popas si la Sinca Veche, la biserica din grota – cum ii mai spune, alaturi de alte denumiri precum: Templul ursitelor sau Manastirea sapata in piatra. Aceasta manastire, cu mai multe incaperi (unele surpate in timp), printre care se afla doua altare 

Presupusul Zamolxes 

 


Altar stravechi (se presupune ca e vechi de 7000 de ani) 

Localnicii vorbesc despre „Templul ursitelor”, pentru ca in acest loc s-ar implini dorintele celor care vin sa se roage.

 

Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, inalt de 10 metri

Jumatate din tavanul grotei s-a surpat datorita ploilor, fiind acoperit azi de o prelata.

In
locul prelatei va fi montat un amestec de argila si bentonita, armat cu
geogrila, iar deasupra va fi asternuta o „patura” vegetala,
„acoperisul” urmand sa stea pe o structura din lemn de cateva sute de
metri patrati. Ca in imaginea de mai jos:

Constructie menita pentru captarea apei


Langa grota, curge un izvor „tamaduitor” – se zice. S-ar putea sa se zica
bine, caci apa de acolo a avut un efect calmant pentru durerea de cap
puternica pe care am avut-o 😀

Asezamantul Monahal Bucuria Neasteptata 2006 

Prin padure, pe potecute frumos pavate si ornate, ajungi la manastirea din Sinca Veche. 


Aceasta manastire s-a infiintat in cinstea Sfantului Nectarie Taumaturgul.

Mi-a placut mult acolo, e un loc pe care as dori oricand sa il vizitez: curat, ingrijit, organizat, natural, foarte frumos!

Ziua
s-a terminat extraordinar… De multe ori noi ne facem viata mai
frumoasa; dar pentru a avea zile frumoase trebuie sa aruncam un ochi in
jurul nostru 😉 si sa ne bucuram pur si simplu!

Zi de pelerinaj

Duminica trecuta ne-am permis sa facem o vizita prin imprejurimile Brasovului.
Tinta propusa a fost manastirea Bucium situata in satul cu acelasi nume
din localitatea Sinca, judetul Brasov.
Este incredibil cate locuri
de vizitat exista in zona iar eu abia acum le aflu… 😀 ignoranta e de
vina si slaba mediatizare a zonelor turistice 😦
Dupa un ceas de
mers cu masina am ajuns la manastire. era destul de aglomerat. Probabil
si pentru ca ne aflam in timpul slujbei. Biserica era plina ochi. Am
scris niste pomelnice, am platit (se pare ca daca nu dai banu’ nu ajung
rugaciunile romanilor unde trebuie), apoi am zis sa cumpar si eu niste
amintiri… Rosariile paridu-mi-se scumpe, m-am ales cu sapte iconite.
Ar mai trebui sa spun cat de ciudat mi s-a parut faptul ca vanzatoarea
– o batranica – se facea ca uita sa imi dea rest? Iar unei femei i-a
dat restul gresit? Eh, o fi fost doar o coincidenta… era batrana
sarmana.
Iata cateva imagini de la manastire:

Biserica manastirii Bucium

Clopotnita manastirii Bucium

Clopotul manastirii Bucium

Capela de langa biserica

Picturi din capela

Crucea din capela pentru pomelnice

Biserica Neagra si Ziua Clopotului

          Turnul cu clopot al Bisericii Negre a putut fi vizitat azi, dupa ce vreme de 150 ani a fost inchis publicului. Turnul a fost deschis cu ocazia "Zilei Clopotului", care marcheaza un secol si
jumatate de la sfintirea celui mai mare clopot mobil din Romania.
Intrarea a fost libera.
           Am ajuns si eu la Biserica pe la ora 2:00 cu speranta ca nu va fi coada foarte mare… Sperantele mele au fost naruite… era o coada de nedescris, asa ca am zis ca poate se mai scurteaza daca ma plimb prin oras. La ora 3 era afis "Va rugam sa nu va mai asezati la coada pana la ora 16:00"… Asa ca nu m-am mai asezat la coada deloc. Totusi, am putut sa intru sa vizitez Biserica Neagra. Pe moca 

Travelling Man a fost si in Romania


Asa il cheama pe „papusul” de mai jos. Vine taman din America si a calatorit prin multe tari ale lumii, printre care si Franta. Saptamana trecuta a fost in Romania. Urmeaza sa calatoreasca in Indonezia.
Traveling Man este o papusa gen „Ken” al lui Barbie, dar mult mai faina, un american adevarat as putea spune. Este trimis in diferite tari pentru a face poze cu obiective specifice tarilor respective. Noi l-am dus in Poiana Brasov si la cele doua turnuri din Brasov… Sper ca i-a placut acolo (desi ne-au luat la misto niste baieti ca nu aveam  costumatia adecvata de ski… si ca ne-am gasit sa ne plimbam taman pe varful muntelui Postavarul; ce stiu ei?!)
Biserica din Poiana Brasov
Ceata din varful muntelui si parapantistu’ care tocmai cobora (cum o fi gasit platoul la atata ceata?)
Zapada din varf pana peste genunchi
Iata o vedere spre Timisul de Jos (inteleg de ce e interzis iarna)
Vedere din cabina
Vedere spre biserica Neagra de pe dealul  Wharte:
 

Vedere spre cartierul vechi al Brasovului (Schei)
Turnul Alb cu steagul Brasovului din anul 1600, 

Vedere de la turnul Alb spre centrul Brasovului (piata Sfatului si muzeul de Istorie)
Se vede si Bastionul Graft construit peste canalul Graft, la poalele dealului Wharte
Daca mai statea vreo doua zile Travelling Man prindea si ziua Martisorului. I-ar fi placut cu siguranta martisoarele…