sociologia religiei-Despre credinta

Despre credinta

Credinta este o tema indeajuns de
placuta pentru mine ca sa pot discuta despre ea. Ideea  mi-a venit de la un e-mail. Numai ca acest
e-amil nu mi s-a parut sa contina un mesaj oarecare. Titlul sau este “Am sa fug?” iar
continutul e urmatorul:

           
Pune-ti urmatoarea intrebare: “Am sa fug?” dup ace vei citi aceasta. Imagineaza-ti
ca asta ti se intampla si tie: intr-o dimineata, in timpul serviciului
religios, cei 2000 de membri ai unei congregatii au fost surprinsi sa vada
intrand doi oameni.. amandoi imbracati din cap pana in picioare in negru si
avand la ei pistoale automate.unul dintre ei spune: “Oricine este dispus sa
incaseze un glont pentru Cristos sa ramana pe loc”. Imediat corul a fugit,
diaconii au fugit, si cea mai mare parte a congregatiei a fugit. Din cei 2000
au ramas doar 20. Barbatul care vorbise si-a scos gluga…s-a uitat apoi la
predicator si a spus: “Bine Parinte, te-am scapat de toti ipocritii, acum poti
incepe slujba”.  E amuzant cat de usor il
dau oamenii pe Dumnezeu la gunoi si apoi ne intrebam de ce lumea este in
conditia in care este astazi.. Amuzant cum poti trimite mii de glume pe e-mail
si se raspandesc ca un foc salbatic, dar cand vrei sa trimiti mesaje cu caracter
religios, te gandesti de doua ori inainte sa imparti sau nu. Amuzant cum
dezmatul, cruzimea, vulgarul si obscenul trece nestingherit prin cyber-spatiu,
dar discutiile publice despre Iisus sunt suprimate in scoala si la locul de
munca. Amuzant cum sunt mai ingrijorat de ce cred altii despre mine decat ce
crede Dumnezeu despre mine.”

            Primul
gand pe care l-am avut in minte in timp ce citeam acestea a fost: “uf, iar un
mesaj de la unii care n-au ce face”.. Pe parcursul mesajului insa ma gandeam ca
are multa dreptate..totusi am ezitat sa-l trimit mai departe. Si cand l-am
trimis, nu l-am trimis la toata lumea ci doar la cei apropiati, probabil de teama
ca restul persoanelor sa nu ma considere prea “bisericoasa”. Deci in ziua de
azi este destul de “rusinos” sa iti exprimi credinta..sau ca ai sau n-ai
credinta. Intr-adevar nimeni nu discuta despre aceasta tema: credinta in
Dumnezeu. Sau daca nu in Dumnezeu, credinta in ceva…dar oare mai este cineva
care sa aibe credinta? Este cineva care gaseste in viata asta zbuciumata de zi
cu zi sa gaseasca 5 minute, sa se reculeaga si sa spuna “ Multumesc, Doamne
pentru viata si pentru tot ce e in jurul meu”.

            Voi
vorbi mai mult despre Dumnezeu, , pentru ca El este universala spiritualitate
care ii poate uni pe oameni prin solidaritate si speranta.

            Recunosc
si chiar ma irita faptul ca nici eu nu mai am credinta. Si imi dau seama cat de
stearsa e viata unui om care nu are in ce crede. Ii invidiez pe cei care cred
intr-un spirit ( fie ca e Dumnezeu sau altul) si astfel parca sunt mai buni,
mai intelegatori cu cei din jur, mai senini si mai impacati cu ei insisi. Imi
dau seama ca petrec prea mult timp criticand biserica si preotii, petrec mai
mult timp negand religia decat acceptand spiritualitatea. Nici eu nu inteleg de
ce, dar am mare nevoie sa cred in ceva atotputernic, ce ne apara de rau si care
ne ajuta sa ne simtim in siguranta chiar si in clipele cele mai grele. In
strafundul sufletului cred, dar e o credinta invaluita in negare, bazata pe
ratiune.

            E
curios cum oamenii sunt mai atenti la barfe si la ceea ce e scris in ziare in
loc sa rasfoiasca din cand in cand Biblia, care are atatea semnificatii si
cuvinte frumoase. Mai e curios faptul cum in clipele grele ne amintim ca
Dumnezeu exista totusi si spunem “Doamne ajuta”, dar dup ace trecem de necaz
uitam complet.

            Cum
se explica faptul ca tocmai omenii necajiti sunt cei care reusesc sa aibe
credinta? Cei care trec prin dezastre naturale sau care ii pierd pe cei dragi
au mai multa credinta ca cei care ar trebui sa fie multumiti cu ce au. Poate ca
ar trebui cu totii sa trecem prin asa ceva ca san e intoarcem la Credinta? Sper
ca nu asta sa fie rezolvarea.

            Imi
doresc sa fiu iar copil sa ma rog inainte de culcare la ingerul pazitor si sa
il induplec pe Dumnezeu sa imi ierte pacatele, sa le dea sanatate celor dragi
si sa ii multumesc pentru ziua respective. Stiu ca nici acum nimic nu ma
opreste sa fac asta, dar timpu e prea scurt, sunt pre multe de facut intr-o zi,
iar deranjul ar fi prea mare caci ar trebui o prea mare concentrare…. In plus,
decat sa faci o rugaciune in fuga parca e mai bine sa n-o faci deloc.

            Intr-o
lume plina de barfe, de minciuni si rautati nimeni nu mai crede in nimic. Din
cauza lucrurilor omenesti si trecatoare oamenii au ajuns sa nu mai creada nici
macar in spiritualitate. Atat de rau a decazut omenirea! Totusi, daca ar mai
exista o farama de credinta – imposibil sa nu existe- cu siguranta omenirea ar
deveni mult mai buna. Exista prea multa invidie, gelozie, rautate, ignoranta,
prefacatorie si dispret! Numai un lucru pur cum este spiritualitatea ne poate
salva. Nu trebuie decat sa credem. Sa credem in noi, apoi in celalalt..sa
credem ca de fapt oricine are un suflet – chiar si cel mai malefic om are o
inima totusi – si sa speram la  lume mai
buna. Doar sa credem…si sa nu fugim…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: