Se numeste Keenan Cahil, are 15 ani si sufera de o boala genetica rara. Astfel, la varsta lui este deosebit fata de ceilalti copii. Este deosebit si pentru faptul ca a ajuns vedeta pe youtube prin “playback-urile” pe care le realizeaza. Este chiar funny tipul! In plus a ajuns sa il cunoasca personal pe 50 Cent! Cati dintre adolescenti au asa performante la varsta lui? Nu reusesc sa ma mai satur de melodia de mai sus, Keenan Cahill o face si mai dansabila ))

“People think a soul mate is your perfect fit, and that’s what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the person who shows you everything that is holding you back, the person who brings you to your own attention so you can change your life. “

“To lose balance sometimes for love is part of living a balanced life”

“There are only 2 things that people really fight about in life:
1. How much do you love me?, and
2. Who is in charge?”

“Ruin is a gift. Ruin is the road to transformation.”

“Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel around the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestations of your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it. You must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it.”

Sunt aproape 3 luni de cand S. m-a rugat sa o ajut o perioada cu baietelul ei, aici, in Luxemburg. Bineinteles ca am acceptat fara sa clipesc macar! Oricum nu mai speram la o vacanta peste granitele Romaniei mai ales acum, pe timp de criza!

Astfel, iata-ma aici, simtindu-ma ca in vacanta, fara griji prea mari (doar dorul de cei dragi ma copleseste cateodata )
Orasul este splendid! ma plimb continuu pe stradutele lui, descoperind noi si frumoase privelisti. Aproape ca il stiu pe de rost

Aici este ALTFEL = curatenie, ordine, linişte. Casele (care de fapt sunt blocuri cu 3 etaje in general, unde locuiesc maxim 6 familii) sunt ingrijite, fără să facă notă discordantă în ceea ce priveşte mărimea şi arhitectura.
Oamenii in general sunt cumsecade, de la maturatorul de strada, casiera de la magazin pana la soferii cu masini bengoase: zambitori si amabili. Nu auzi claxonat nervos cand vrei sa treci pe culoarea verde(!), la trecerea de pietoni (!)… sau jmecheri care se iau de tine pe strada cu propozitii ce faci papushe.

Lumea de aici, in general, te ajuta şi nu se arata suspicioasa sau contrariata daca i te adresezi.

Luxemburgul este o tara scumpa! Astfel se face cumva o preselectie din start: rezisti sa traiesti aici, bine; nu rezisti, reorienteaza-te! Cu alte cuvinte nu prea vor ei sa accepte pleava celorlalte natiuni… Nu sunt atat de multi cersetori ca in Romania sau ca in alte orase gen Paris…
Comparand cu banii nostri romanesti as putea spune ca 1 leu la noi e cheltuit cu tot atata usurinta ca 1 euro aici; deci 100 euro cheltuiti aici e ca si cum ai cheltui 100 lei in Romania! Dar daca esti norocos sa te nasti luxemburghez iti poti permite sa traiesti foarte confortabil.

Mancarea nu mi se pare exagerat de scumpa, cam aceleasi preturi ca in Romania sunt (insa la salariile noastre, Dumnezeu sa ma ierte…)

Cat despre cultură, observ că oamenii citesc in parc, alearga, merg la cinematograf (!), merg cu bicicleta (sunt peste tot piste de biciclisti -se merge la munca utilizand acest mijloc de transport si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut barbati in costum si la cravata sau femei in fusta cu pantofi cu toc pe bicileta (!)). Vad afise care te invita la piese de teatru sau alte spectacole, ceea ce ma face sa cred că exista si adepti.

Am primit prin posta o brosura educativa despre animalutele nedomestice existente in oras precum porumbei, ratuste (toate parcurile sunt pline de ratuste), vulpi, ciori, soricei, etc in care se dadeau detalii despre viata lor si rugau populatia sa nu le dea de mancare pentru ca risca sa faca rau atat vietii citadine (mizerie, galagie) cat si vietatilor. Cat despre cainii si pisicile domestice (nu am vazut maidanezi! nici pisici fara stapani), aproape fiecare parc are langa cosurile de gunoi pungi pentru ca domnii si doamnele frumos imbracati/e sa stranga in urma lor cand isi plimba odrazlele

La televizor nu am vazut domnite cu partile intime la vedere si nici domni marlani, iar emisiunile sunt in general educative.

Observand toate astea, imi dau seama că aici e o lume cat se poate de normală şi sunt lucruri marunte care fac diferenta intre tara asta si tara de unde am plecat. Facand o comparatie, cred ca Romania abea acum se afla in Evul Mediu…

Sunt atat de entuziasmata de nivelul de trai, de cum funcţionează totul aici, incat ma simt o norocoasa sa pot trai pe propria-mi piele astfel de lucruri si m-as simti si mai norocoasa daca as si reusi sa imi gasesc ceva de lucru aici… Dupa atata scoala facuta in Romania aproape fara niciun folos (oricine termina in ziua de azi o facultate daca are bani din pacate la noi – desi ma consider ca fiind o persoana care si-a dat toata silinta sa invete ceva, ma simt neputincioasa) as lua-o bucuroasa de la inceput numai sa simt cat de cat siguranta (cand merg pe strada, la locul de munca, etc) – adica cer minim de confort (ceea ce in Romania nu stiu daca mai exista! )

As mai spune multe, dar astept cu nerabdare ziua in care voi ajunge acasa, sa impartasesc cu cei dragi toate cele traite aici, precum si cadourile cumparate .

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

Tu sais, je n’ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
C’était l’automne, un automne où il faisait beau
Une saison qui n’existe que dans le Nord de l’Amérique
Là-bas on l’appelle l’été indien
Mais c’était tout simplement le nôtre
Avec ta robe longue tu ressemblais
A une aquarelle de Marie Laurencin
Et je me souviens, je me souviens très bien
De ce que je t’ai dit ce matin-là
Il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l’été indien

Aujourd’hui je suis très loin de ce matin d’automne
Mais c’est comme si j’y étais. Je pense à toi.
Où es-tu? Que fais-tu? Est-ce que j’existe encore pour toi?
Je regarde cette vague qui n’atteindra jamais la dune
Tu vois, comme elle je reviens en arrière
Comme elle je me couche sur le sable
Et je me souviens, je me souviens des marées hautes
Du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
Il y a une éternité, un siècle, il y a un an

On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s’aimera encore lorsque l’amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l’été indien

Iata, m-am trezit ca nu am mai scris de anul trecut! Suntem in 2010 deja, ce a mai trecut timpul!

De cand nu am mai facut nici o insemnare p-acilea s-au intamplat multe. Pot sa spun ca 2009 a fost un an norocos:

- mi-am gasit de lucru pe un proiect in limba franceza (ceea ce ma va ajuta sper la o viitoare angajare), intr-un colectiv tanar,

- am cunoscut oameni noi si am invatat multe despre munca in relatiile cu oamenii

- din banii castigati am facut o excursie nesperata in Turcia (ce tara domne, ce oameni: turcii astia chiar sunt mandrii ca sunt turci, nu ca alte popoare…)

- mi-am mai pus si ceva bani de-o parte (poate pentru o viitoare excursie anul acesta, cine stie?)

- am iubit mult mult si m-am simtit iubita

- am reintalnit prieteni/colegi/persoane dragi

- am catigat si mai multa incredere in mine

Pentru 2010 imi doresc sa strang si mai multi bani la ciorap :> dar pentru acest lucru am nevoie de un loc de munca… Sper sa incep cat mai repede activitatea la noul job deoarece nu imi prieste statul acasa… Cu cat ai mai mult timp liber, cu atat lenevesti mai mult…
In rest imi doresc sa fiu luata prin surprindere de acest Nou An, sa astept sa vad ce ma asteapta in viitor; eu am planuri marete si stiu ca Cineva, acolo Sus, nu ma va lasa niciodata de izbeliste. Multumesc Sefu’ pentru TOT!

Nevasta te invata despre fericire: sa te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede
Nevasta te invata despre punctualitate: nu ma interseaza cate beri ai baut, tu trebuia sa fii acasa
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni
Nevasta te invata despre creare: eu te-am facut barbat
Nevasta te invata despre dureri: nu am chef, ma doare capul
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu’ aia
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre ordine: m-am saturat sa tot adun dupa tine
Nevasta te invata despre botanica: nu mi-ai mai cumparat o floare de nici nu mai stiu cum arata
Nevasta te invata despre juramant: zi sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre geneza: inca nu s-o nascut ala care sa dea in mine
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu.
Nevasta te invata despre greseli: a fost greseala mea ca ti-am facut toate poftele
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc
Nevasta te invata despre ratiune: cand iti vine sa ma inseli, sa te gandesti bine la ce pierzi
Nevasta te invata despre dictie: vorbesti exact ca ma-ta
Nevasta te invata despre necesitate: trebuie sa aduci mai multi bani in casa
Nevasta te invata despre sarbatori: vezi ca vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos

Un tip era somer. Vede un anunt in ziar ca Gradina Zoologica din Baneasa
cauta un ingrijitor.Se prezinta si directorul ii spune:
-Uite domnule cum sta treaba, noua ne-a murit gorila si era un punct de
atractie pentru copii. Pana facem rost de alta, avem nevoie de un om sa se
imbrace in pielea ei si sa se plimbe prin cusca. Ce zici? Te platesc bine.
Tipul accepta si totul e ok.
Dupa o saptamana il cheama directorul si-i spune.
-Daca te urci pe cusca, te cateri si sari prin copaci iti dublez salariul.
Se apuca tipul si incepe sa se agite, sa se catere, sa sara prin copaci si
la un moment dat se rupe o craca si cade in cusca leului. O rupe la fuga
strigand ca disperatul: ajutor, ajutor!!!
Leul dupa el:
-Taci si nu mai zbiera asa ca ne concediaza pe amandoi…

O femeie vine acasa si-i spune sotzului, “Iti amintesti de toate
durerile
de cap pe care le-am avut in toti acesti din urma ani? Ei bine, nu le
mai
am.”
“Nu mai ai dureri de cap?” intreaba sotzul, “Ce s-a intamplat?”
Sotzia ii raspunde, “Una din prietenele mele mi-a recomandat un
hipnotizator. Acesta mi-a recomandat sa stau in fatza unei oglinzi, sa
ma
holbez la mine insumi si sa-mi repet ‘Nu am nici o durere de cap; Nu am

nici o durere de cap; Nu am nici o durere de cap.’ A mers! Durerile de
cap
au disparut.”

Sotzul a replicat, “Ei bine, este extraordinar.”

Atunci sotzia-i spuse, “Stii, tu nu ai prea fost un “macho” in pat in
ultimii ani. De ce nu te duci si tu la acest hipnotizator si vezi daca
nu
poate sa te ajute in aceasta problema?” Sotzul a fost de acord sa
incerce.

Dupa consultatzie, sotzul vine acasa, isi rupe hainele, isi ridica in
bratze sotzia si o duce in dormitor. O pune pe pat si-i spune: “Nu
misca,
ma intorc imediat.”

Se duce in baie, se reintoarce dupa cateva minute si sare in pat si face

dragoste pasional cu sotzia sa asa cum nu o mai facuse niciodata.

Nevasta-sa spuse, “Baiete, a fost minunat!”
Barbatul ii spuse, “Nu misca, ma intorc imediat.”
Se intoarce in baie, sta cateva minute, se intoarce in dormitor si runda
a
doua a fost mai buna chiar si decat prima oara. Sotzia lui ramane
ametzita
si extaziata.

Barbatul ii spune din nou, “Nu misca, ma intorc imediat.”

Si se intoarce iar in baie. De data asta, sotzia il urmeaza in liniste
si
acolo, in baie, il vede stand in fatza oglinzii si repetand, “Ea nu este

sotzia mea. Ea nu este sotzia mea. Ea nu este sotzia mea…!”

• Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.
• Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.
• Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

• Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil.
• Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
• Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?